through the echoes

Cântecul este ca un episod personal al unei catastrofe, dar cu un final în stilul„important este că am supraviețuit”. Aici furtuna nu este pe stradă, ci în interior. Vântul provine din îndoieli, fulgerele din gânduri care nu te lasă în pace de prea mult timp. Și totul pare să se prăbușească... dar undeva, în centrul tău, crește încet încrederea:„voi ieși”. Fiecare vers este ca un pas într-un labirint, unde pereții șoptesc că nu există ieșire, iar inima caută cu încăpățânare lumina. Nu pentru a dovedi cuiva, nu pentru a deveni puternic, ci pur și simplu pentru a redeveni eu însumi. Sau chiar cineva nou. Este o piesă despre aripi metaforice. Nu din revistele glossy, ci din zgârieturi, frici și„încă o zi de rezistat”. Dar dacă tot zburăm, atunci să zburăm sus.